Mâinile mele-s tenace, îndârjite
tot mai hotărâte de luptă
și nici una nu poate ceda inițiativa,
amândouă se susțin
mai hotărăte decât cred eu.

Îmi place să le știu cum sunt
vlagă în trupul meu fără teamă
cu care mă laud.

Apoi le las să se liniștească singure
să se obișnuiască cu slăbiciunea
care urcă prin degete.

Mâinile-mi par tot mai stoarse
alunecă pe lângă mine vulnerabile
tot mai tremurătoare și aspre
ca niște ramuri noduroase,
aproape uscate.