în mijlocul lui Nicăieri a șede
și către Nimănui a-ți drege glasul
când s-a-mplinit de Nuntă grea și Ceasul
e-n Moartea ce în osemânt te vede.
petrecăreț, în Luntre-mi va fi masul
în urmă mi se face totul verde
la Cină-aduc ce mama-n beznă pierde
miresme de tămâie-mi umplu nasul

dar în incendieri de Viață-n nară
lipsindu-mi Coastă, fac asocieri
cu liniștea din țărmul tău, plenară.
iar din țigară urcă mângâieri
ci în a mea fiire ești cezară
fiind din mine mâine smuls din ieri