oasele mi-au fost aruncate în trup
au rămas vreo două sute șase
o molimă mi-a rupt sternul
inima legată cu artere groase și bătută
mă înjură gâlgâit
mă scuipă printre gratii
trec dintr-o cameră în alta
îmi ling gingia încă doare dintele lipsă oare se socotește
două sute să fie atunci restul sunt din acrilat
trec din super one într-un film de lasă-mă că te las
e mai scabros nu rezist
geamurile mă urmăresc de parcă ar vrea să
fie sparte
mâna cu paharul intră prin sticla televizorului să văd
dacă ninge
ziua miloasă îmi dă pomană un sărut
mâna îmi sângeră paharul se umple
bloody mary
zăpada din planeta înghețată de pe nat geo hd
se înroșește un urs polar mă adulmecă
revin cu o blană de iarnă sunt alb și nimeni
nu mă vede
să ard camuflajul celor două sute șase
pardon două sute plus șase dinți din acrilat
douăzeci și unu de grame de viață
se vor elibera

zăpada se topește în urmele pașilor tăi
adâncite prin viața prin pustiirea mea
sorb însetat ca o fiară
cei din filmul de pe super one
s-au oprit și mă privesc