De-aș fi un înger și încă tu n-ai fi născută,
Iubita mea, cu plasa mea de fluturi aș culege
Toată dorința ce-n pulbere de stele e cernută
Ce am lăsat-o-n urma mea, în viețile pribege.

Aș face-un ghem cu firul de lumină roșu-sânge,
Cu el să-ți împletesc întregul corp de zee,
Să mă conving când ochii fericirii îți vor plânge,
Că nu vrei să fii înger uneori, vrei doar femeie.

De-aș fi un simplu om, cu palmele bătătorite,
Aș face primăvară în jurul tău cu ochii tăi femeie,
Si m-aș așterne-n pragul tău cu rănile-mi cârpite,
Să-mi dai sărutul tău pe fruntea mea plebeie.

Și de o lacrimă fierbinte-ți va curge fără frică,
Tu să îmi ierți iubirea, din lumea ta, ai milă,
În plasa mea de fluturi, e palma mult prea mică,
E primăvară, înalță-te iubire, cu aripi de copilă.