agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-02 | |
Aud cum fluieră oasele vântului prin somnul copacilor,
fântânile singurătății ascultă sunetele cântecului. Tăcerea plânge în orașul răvășit de sărăcie cu pensionari blestemnând orânduiala nedreaptă și tinerii robiți de bogăție mor din imprudență. Totul se rupe-n contraste nefericit de insolente, iar orizontul se pierde în ceața lăptoasă, umedă, oamenii în putere sunt păsări mute gata de plecare într-un alt ținut misterios, plin de teamă și speranță cu gândurile umbrite de îndepărtarea de rădăcini. În visurile lor înfloresc merii-n grădină, vin fluturii galbeni, diminețile-s clare, visătoare ca florile câmpului, bucuria-i ascunsă, ruginesc în suflet sunetele viorii într-o alcătuire în care fața ponosită a libertății alunecă-n tristețea cu tălpile-n pământ străin. Toate dorurile se lovesc, se sparg de oglinzile strâmbe, cioburile lor sunt un scheunat de câine otrăvit, o neliniște ce se zbate-n trupul amenințat, fără nicio ieșire la limanul pretins ori visat în nopțile cu stele foșnitoare purtate pe umeri. Doamne deschide-mi fereastra de suflet a țării, de unde am ascultat greierii cerului înstelat și harfele lunii îi acompaniau cu dragoste parfumată aidoma celei din inimile învăluite de mărturisiri pe silabele cărora nu se deslușește niciun cuvânt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate