hai-hui umbla prin minților grădină
se arăta zambila cu încetul
în primăvara rostului, poetul
se tot serba în versuri de ondină.
de vorba tresare-n miri tot pieptul
iar morții în coșciuge n-au hodină
dumnezeirea graiului e lină
iar îngerii pe rând își dau acceptul

ci-i făurit din demoni de beție;
când ridica deasupra sus paharul
se împlinea în mațele lui harul
și cobora în sus, la veșnicie

acum în locul lui e doar cerneală
ce rai de monștri scoate la iveală