agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-06 | |
sunt zile în care nu știi cum să începi
în fața realității te simți ca un subaltern, blocat, aștepți ordinele superiorului inima îți bate atât de lent ca-ntr-o hibernare și- -ți ții linia vieții lipită de miocard: o împreunare între simbol și concret simți cum îți cade în palmă asemenea păsării ostenite, împinsă din cer pentru un păcat de nimeni știut un cuvânt olog întârzie în dreptul zidurilor, cerșetorul perfect în fața indiferenței celorlalți altădată le-ai fi sfărâmat cu un pumn, în colțul gurii, într-o frază de maestru dintr-o dată ești somat, pulsul te animă pentru o clipă încerci să-ți amintești cine ești, dacă ceea ce vei articula în secunda următoare te reprezintă pe tine sau pe altcineva, altceva teama, blazarea, non-sensul, expectativa??!! într-un fel sau altul ziua trece la capătul ei, o certitudine firavă, dorința de ceva care să nu-ți amintească de nimic prea dureros, prea îndepărtat, prea imposibil, prea al tău... poate suflul unui om devenit copil sau copac, pelicula trecerii tristeții într-un afiș perisabil, mâna care dezlipește reclama, un blank document, o rapsodie a primăverii, soarele intim și eficient ca un ceai de iasomie pe viscol negru, o fotografie domesticită și tandră, amatoare de închiriat suflete până la o posibilă regăsire, filmul tău găzduit într-o imagine din afară, poate părea un gest gratuit, o grimasă de neînțeles într-un carton desuet, mâna unui artist perpetuu aflat la vârsta noviciatului și totuși cineva va trece, se va opri, într-o doară va spune: „parcă ar fi viu!” vei tresălta, nu vei coborî însă decât atunci când imposibilul, durerea, prea-al-tăul vor fi nevinovate obiecte de decor făcând mai puțin anost un scenariu, mai puțin goală o încăpere, mai puțin neinspirată o alegere, așa de irezistibilă viața și desigur pasărea își va repera zborul, se vor înfrunta anotimpuri, vor crește ploi și copiii pământului, îngropați în ierburi până la uitare, își vor sprijini visurile în rădăcini strivind cerul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate