sub nestemate gândul bun coboară
și e atâta bucurie-n floare
petalele de raze curg din soare
și gâze mici detot prin plaiuri zboară.
e sărbătoare-n verde de culoare
în tot al primăverii de afară
uitat aprind țigara în o gară,
iar piatra e fierbinte și ne doare.
retrospectiv, mi-e încă dor de lene
n-a fost o iarnă crudă, incisivă
dar pe la Ceai deja-nchideai din gene.
se poartă lupte-n zdreanța decisivă
tiptil în curcubeie erogene
că ți-am trimis prin calul alb misivă