căutarea în nimic,
căi spre nicăieri de scriu al tău sicriu
e de a face liniște în drag

port viață necioplită bine,
începe mustul de albine
mijlocul lucrurilor e un miez de Ou
adus din stilou

avaluri curg spre rostul demiurg
tăcerea e un vis
surprins de un cutare ins
nins încălecam pe calul alb
și fiecare petală îmi era soartă,
bătând la Rai în poartă

strănut a beție de carnea ta vie