pe pat de moarte nu gonești nici răii,
pe nimeni lângă tine de-i alături
și casa sufletului tău o mături
ci demoni vin zadarnic, nătărăii.
în viața ta ce-a mai rămas sub pături
auzi dând zvon fecioare și flăcăii
tu vei pleca în neîntors al Căii
pe calul alb cel nins ca de omături

n-am vorbe, Doamne, de a zice multe
văzând cum lutul tău e muribund
și n-are cine spusa mea s-asculte.
fiirii vis e țărmuit imund
vei părăsi a vremilor insulte
în cinstea ta de sânge Crist inund