agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-14 | |
Gândește prin pielea transparentă de om luminos. Este un centru orfic,
trec prin ea semnale și pe sub, nervi care simt tot ce înseamnă pericol cu palmele sudez țesuturi și fac să existe scrisul pe fața ei norocoasă, orice întuneric se poate subția și dispare cu totul. Este cu oameni împreună dar nu-i nicio scânteie, inimile se înalță fără să se miște de la loc și simt cum trupul capătă culoarea vieții și o reflectă-n aer, diminețile cu soare și fără se adâncesc în izvoarele muntilor. Eu cred că văd ce e de văzut cu adevărat. Am sufletul uscat și fără nicio frunză vie nu se mai urcă pe acoperișuri și-n pomi luna, sunt vise mai înstelate decât cerul nopții și chiar mai bulversante decât furtunile. Neîndoios înlăuntru se petrece o luptă inegală. Dar praful se așază pe trecut și ruginește asemnenea nostalgiei din amintiri în cochilii uitate aiurea fără puterea de a le mai aduce pe raft. Un alt început prinde aripi să zboare mai repede decât clipa, te lupți să-ți depășești tot ce ai pus în cuvinte și nu-nțeleg unde vrei să ajungi dincolo de ceea ce ai fost, cu fiecare încercare înt-un alt rim de schimbare vitează mai adâncă ori mai înaltă decât orice aspirație prin care bate vântul cerbiciei. Se urnesc maluri și voințe nemăsurate de unde ecoul nu mai răzbate deloc și nu-l mai aude decât moartea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate