singură pe un drum
căutând
o stradă,
un nume exact cu cifră și atmosferă
trecători apatici
fiecare la timpul și locul său
ridică din umeri
literele străzii mele sună straniu ca dintr-o altă lume
nu insist
în dreptul facultății de construcții rumoarea aduce a descântec
toți poartă măști
și-au aranjat mimicile în cadrane translucide
soarele nu se hotărăște să apară
aerul rece intră ca un junghi printre omoplați
suntem trupul uriaș ținut în rețele invizibile
indiferența oboseala voia întâmplării se propagă
și totuși
ceva mă conduce înainte
știu că
am de plătit o taxă pentru o asigurare
o viză
o călătorie
o evadare
nous nous réjouissons de faire votre connaissance
moi aussi, răspunsesem în gând
narcise albe într-o florărie improvizată
frigul le ascunde mireasma în imaginație
o bucată de staniol ține loc de lumină
un happening cu spectatori cuminți
semaforul pâlpâie
traversez într-o doară
în ing-uri pitice oameni pe măsură stau la cozi precum marionetele.
depun. plătesc. semnează.
au nedumeriri. și le reprimă.
nu-și amintesc niciodată codul numeric personal,
cifrele intimidează,
intimitatea lasă loc unor străini
doamna de la ghișeu îmi face un semn colorat...
poate mă cunoaște de undeva...