așteptam într-o gară
trenul personal care lua durerea
dar ea se ascundea în păr
în buzunare
în ochi
în sânge
se băgase durerea pe sub haine
trenul ajungea în gară
iar durerea se adâncea și mai tare în mine
atât de tare că mă adâncisem cu ea
și păream ca un bolovan imens de sare
nu ne deosebeam
nu știam care sunt eu și care e ea
mă amestecasem în sânge și oase
până am redevenit femeie
dar durerea îmi legase mâinile la spate
trenul a trecut pe lângă mine
și uite cum am rămas cu durerea asta prinsă de păr
așteptând un alt tren
sau cine știe...o altă viață.

15 martie 2016