în mine e târziu și e Lumină
și ochiul tău din frunte-n valuri crește
la pieptul tău și laptele se-acrește
pe morții dragi de îi invit la Cină

în gând e strigăt parcă smuls de clește
în loc de sânge-n vene port rugină
rămâne vis uitat de noi în tină
când sala de spectacol se golește

iar carnea ta o duc să fiarbă-n fiere
ci-n spectrul veșniciei, nevăzut
să nască prunci de fadică tăcere

sunt înger din vecie decăzut
și simt dureri în noile viscere
în suflete de e un timp scăzut