sunetul mării
mă lovește-n valuri peste urechi
în briza ei ea femeia din vis
plutește până lângă el
bărbatul rătăcit între firele de nisip

un pescăruș se-alintă țipând
furându-le sărutul
rămas în colțul gurii

doar rujul de pe buze
îi mai amintește de ea
în camera mică de hotel,
dar ea adoarme cu gustul lui pe piele
și lacrimi mari pe-obraji
că valurile mării a șters orice umbră
de “El”

(Benidorm, 3 Martie 2016)