agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-22 | |
facebook nu știe nimic despre ce făceam anul trecut pe vremea asta
cândva nici eu n-o să pot să mai spun ce fel de mobilă aveai că la a șaptea placă de parchet începea să se audă un scârțâit au fost milioane de momente pe care numai tu le-ai știut și m-ai lăsat singură cu ele, singură cuc într-o cameră fără lumină, fără căldură unde afară se aude cineva care taie niște lemne scările de lemn se înșiră unele pe altele într-o spirală mi-e frică să urc și îmi imaginez cel puțin patru feluri în care o să cad și vecinii tăi vor afla că am venit la tine și oamenii de pe stradă vor afla că noi vorbim prietenii oamenilor de pe stradă ne vor vedea că ne ținem de mână va fi o chestiune de timp până totul va ajunge la urechile ei și totul va ajunge la urechile lui toată lumea ne-ar condamna pentru că facem asta ți-am adus un prosop și niște papuci și niște dulciuri habar n-am dacă-ți plac, știu că vine ziua ta și poate că n-o să pot veni atunci să te văd e atât de frig în camera asta, tavanul e atât de înalt, tăblia patului arată ca patul lui vlad țepeș dimineață mă trezesc cu cearșaful, pătura și toate pernele pe mine. tu ești gol și chircit pe margine și dormi cu gura deschisă și pot să jur că în momentul ăsta îmi vine să-mi scutur sufletul pe tine te întorci pe partea cealaltă și obrajii tăi au luat forma saltelei bătrânești, plină de praf și găuri pe care probabil că generații întregi au dormit înainte de noi și cu toate astea nimeni n-o să își mai aducă aminte toți au rămas singuri la un moment dat singuri pe salteaua asta roasă de acarieni dar n-au avut cui să-i mai spună au stat în frig și întuneric și au auzit scârțâitul scărilor în formă de spirală a fost o chestiune de timp și tu ai plecat mai departe acolo unde nu îți mai pot spune nimic nici măcar faptul că nu-mi mai aduc aminte de nimic acolo unde nimic nu mai ajunge la urechile nimănui acolo unde lucrurile nu mai au urechi acolo unde lucrurile nu mai au ochi acolo unde lucrurile nu mai sunt lucruri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate