Eu te-am visat o frunză de măslin,
O aripă imbrățișată-n albul brumii,
Și ploaia mea schimba al tău destin,
Cu verdele promis pe crucea humii.

Te spăl de brumă cu un lung închin,
Acum ești stea pe cerul din odaie,
În visul ăsta-ai vrut să-ți fiu Călin,
Eternul prinț al stropilor de ploaie.

Așa-ncepu o noapte-ntr-o poveste,
Dorința unui prinț și-o mică stea,
Cu ochi-nchiși stă cerul părintește,
Când tainic, te iubește ploaia mea.

Te-aștern în vis pe-un pat de noapte,
Și scriu pe corpul tău a mea iubire,
Mă-nchin apoi pe gura ta de lapte,
Ca pe-un altar sfințit din mănăstire.