În spatele lui mulți se întreabă și caută
cum se poate pătrunde-n sâmbure,
sâmburele-l așază-n pământul atins
cu palmele mângâietoare de povestitor.

Măsoară așa ca pentru sine orizontul
și gândește cum să dezmiede singurătatea
cu verdele crud care iese din lujeri.

Tot mai înstrăinat trupul de moarte cuprins
este în pielea sa înflorit de nuferi
și frigul de teama ninsorii cu fluturi
se lasă dus spre dealurile vălurite
de unde se surpă pe văi noaptea.

Diminețile care se nasc fermecate
sunt oglinzi ale luminii din care curg
zilele cu arome de liliac mov.