Pe umărul alb iubito,
visul capătă formă de suflet
în care pătrunde inima mea sângerândă
cu tumultul ei neoprit de himere.
Surâsul într-o nevăzută trecere
îmi rupe tăcerea din trup
și pășesc ca o umbră peste ape
cu zbuciumul mării sub piele.
Steaua mea la sânul tău înflorește
cu arome din constelații de flori
unde păsări poartă idei de zbor
pe fruntea cerului de faianță.
Pe buzele tale desenate influent
cu o geometrie a culorii sălbatice
las amprenta unui sărut zglobiu
care pune-n fiecare apăsare
o limbă a cuvintelor pe cerul gurii
ce nu pot fi strivite între dinți.