Ronțăiam jazz, singură cu căștile în urechi.
Stăteam fix în bătaia soarelui.
În paralel în autobuz, pe fundal, se auzea
„te rog mult, hai mai pune de înc-o cafea”
Singura dată când mi s-a părut că te văd într-o vitrină.
Ronțăiai și tu jazz, singur cu căștile în urechi.
în paralel în autobuz se auzea
„mai bine iubește-mă fără să știi”.
Singura dată când m-ai făcut să zâmbesc
a fost când am mâncat poezie într-o noapte.
Singura dată când m-ai făcut să plâng,
a fost când mi-ai dat o bomboană prea mentolată.
Singura dată când am așteptat
a fost când îmi doream să coci un plan.
În dreptul gării, un vagon stătea pe linie singur, în iarbă.
Singura mea siguranță era că cineva știe de el
și va veni la o anumită oră să-l ia.
În paralel în autobuz pe fundal se auzea
„dimineața devreme se zbate-n perdea
te-aș întinde pe pâine și te-aș mânca”.
Singura mea naivitate e că
pot coborî din autobuz când vreau eu.
Halebardă. „Șofer, hei șofer!
Dar te mai poate auzi cineva ?”
În paralel în autobuz pe fundal se auzea
„mai bine iubește-mă fără să vrei”.