ce liniște în toate era în blânda sferă
când atingeam pe oase iubită a ta carne
și-n vocea ta putândă zenitul să-l răstoarne
nadir cuvânt alene în grai mi se oferă.
mă-ndoliez cu tine în beznele propice
și mândră ne e calea deprinsă-n mândrul joc
aștept culoarea ierbii mai mult în noi să pice
de apa-n noi străluce ne îmbătăm cu foc.
pierzania vederii la văzul tău o isc
alene printre ziduri cântând o mântuire
ci Pasărea veni-va cu Mântuire-n plisc
de suflete castele aflate-n bântuire.
iar îngerii din raiuri vor fi tăcuți și cinici
te vreau leită-n ie, frumoasă în duminici