când dai să intri
o mână îți închide ușa-n nas
e mâna ta evident
aceea dintre virtute și luciditate
fără de păcat pot viețui doar sfinții

prin păcat îți duci zilele zilnic
e o stare de adio-n post
rugăciunii
ori poate
un rictus teribil dureros ce-l porți
pe chipul nevăzut al luminii

atunci
ți se fac ochii două duminici
larma infernală a unui singur cuvânt
în retenție de soare și-n vânt