Cuprind între mâini orașe în ape
ascunse în fulgi de zăpadă curată-
cristalul oprește furtuna afară
si lasă lumina să aștearnă miraje

Pe trotuarul murdar, pictat de apus
sunete aspre se-odihnesc printre dale-
adorm și renasc în ritmuri absurde
în mica lor lume fără culoare

Te pierd printre oameni grăbiți să îndure
decenii măcinate de întrebări și de moarte-
printre trupuri în gri, în negru, formale
eșarfa-ți albastră devine tot cerul din noi

Grădini de cuvinte își scutură iarna-
pe pagini de praf înghițite înfloresc;
cu ochii închiși desenezi universuri-
portrete distruse demult regăsesc.

Porți ferecate de ani și memorii
dispar atunci când tu le deschizi-
din orașul învelit în fulgi de zăpadă
privesc cum lumea în mâini o cuprinzi.