dozezi Iubirea-n veci să îți ajungă
îmbrățișat de brațe de pământuri
în sfera ta se tot jupoaie cânturi
și alba zi pe demoni îi alungă.
îmi voi lua o cale-n patru vânturi
tăcerea e eternă și e lungă
în oase cu zenit să te împungă
când litera pe foaie ia avânturi.
scribal, sunt tot ce nu-ți dorești vreodată
un moftangiu aflat pe harță-ntrună
în capăt și lumina e ciudată.
alcătuind argintul tot e lună
și lacrima de veci îți e udată
sub Adevăr ori poate sub Minciună