inițial eram două găuri negre în așteptarea renașterii
apoi mi-am apropiat întunericul meu de al tău
cărnurile ne explodau în imediata apropiere a luminii
sub Cer goneam demonii Nopții
sexualitatea privirilor noastre flămânde de noi topeau rațiunea
eram două flăcări de aur topit
însetați curgeam în montura albastră a bolții, din liniști
făceam zgomote de șoaptă
șoapta, paradis în auzurile noastre uzurpa năvălitorii...
tăcerea era într-un preț prea scump pentru palmele noastre
muntoase de sinuozitațile trupurilor
creșteau ridicol gelozii la ieșirea unuia pe stradă
regal de vorbe la cafea
suiam discuții la cerul însorit, spațiile dintre litere
ne erau mâncate de guri
pacea ridicase steagul alb între noi, albine rupeau polenul liniștii
inhalam praf de clepsidră cu fiecare trecere de clipă