Lasă cuvintele să-ți șoptească
ascultă cum îți mângâie sunetele, auzul
în cântecul inimii.

Risipă de lumină-n amiază
în părul tău căzut șuvite pe umeri,
umbre se cern printre ramuri
cum prin oglindă imagini în fugă.

Îmi pune-n emoții culori fragede,
dă zilei o frumusețe căzută pe margini,
coapsele tale se lasă privite de-aproape
de cei ce visează rotunjimi de carne-n palme.
Negri de furie plopii cu trunchiuri subțiri
se-nclină și fac semne ciudate din frunze,
respiră răcoarea odată cu tine
sprintenă căprioară pe malul râului
cu gleznele subțiri cu luciu metalic.

Rupe tăcerea,
înfășoară-ți tălpile în verdele crud
și calcă apăsat prin ierburile ude.

Orfană de singurătate,
vino în nopțile mele albastre și dulci
cu mireasma de apă curgătoare de munte
pe care urcă lostrițe argintii.

Mușcă din mine ca dintr-un măr crocant
cum o face și timpul.