Fă-mă, Doamne, să însemn
cât un car zidit în lemn,
cât un vierme de mătase
rozând frunzele cărnoase,
cât o floare de salcâm
răspândind spre cer parfum,
cât un ou sub o găină,
în plămada Ta divină !

Doamne, lasă-mă să fiu
și devreme și târziu,
și prelung dar și subțire,
deșirat din a Ta fire
într-un ghem să mă adun
și mai rău dar și mai bun,
apoi iar să fiu țesut
și-n prezent dar și-n trecut !

Să m-adaug țesăturii
îmbrăcând coapsa naturii,
nod în nod și fir cu fir,
și-n credință și-n delir,
să fiu aripi de mătase,
car în lemn visându-și case,
un salcâm cu albe flori,
gălbenuș sub coji de nori !

15 februarie 2016, București