fiecare dintre noi e înzestrat cu un înger
care îi șoptește despre frumusețea luminii cernute prin divinitate
dincolo de viața pământă
înșiruită pe mărgele de cioburi
inima ți-e ciobită în auzirea îngerului...
văzduhul e muced de ploaie
am fost diagnosticat cu fractură de orizont
pieile ni se topesc în nălțarea cuvântului deasupra de ape
azi urcăm în picături de soare...
cafeaua striază tăcere împingând vorba din piept în gură
îngerul surâde, e vorbă de veselie în casă
remunerând clipe în salariul clepsidrei