un colț tandru florile
cărora le vorbesc verde
în față orașul ca un acvariu
străbătut de aceste specii
oameni mașini
mișcările lor aleatorii
curenții care străpung
tot ce este tubular
soarele atârnat de grinda casei
pendulând între sufletele noastre
strânse cu o iubire
cât să nu nu se desfacă
animalele pentru prietenie
chiar și atunci
când dragostea este locul în care
își ascut ghearele
câteva iluzii odihnite
aerul marin zbătându-se pe uscat
între piepturile noastre
plinul se face din unul în celălalt
până când
ne zgâlțâie ne doboară
ne coboară
în subsolul întunericului

o altă femeie