se unduiau metalic sentimentele în jurul unui traseu inexistent
țărmurile apei înotau în reflux
dăruirea era rară
conținând toxine de ploi pe obraz ale lacrimei
minutul conținea clipele seduse de tristețe
într-o întristare a norilor...
rămășițe de patrie rămâneau pe fundul căldării cu patriotism
uneori cineva
smulgea părul din capetele arborilor lăsându-i goi, în rășină
de tălmăcire a popii, ciclopii vedeau dincolo de toate
rămășaguri de împământenire a apocalipsei
în dorul nesecat al lipsei...
cândva dragostea durea o durere de pântec de femeie
asfaltul frige, zbor în văzduh să găsesc o ruginită cheie
să deschid poalele divinității
în rupestrul
cavernelor noastre