mucegăite clipe se vând prin albe piețe
un adevăr ne doare în pieptul veșniciei
nu suntem apți în toate de zbor uceniciei
și prea ades minciuna lăsăm să ne învețe.
vin la ferești strigoii în noaptea milenară
se-nghesuie-n odaie de-o clipă i-ai primit
și contruiesc palate din fumul de țigară
dar sufletul ți-e aspru în demonism strivit.
simțirile de tine în sfera noastră tac
tumult e rar în noapte, sub raza lunii, ruptă
pornesc prin miez de beznă cu liniște-n atac
tranșee de minciună mă amăgesc în luptă.

și vine dimineața, ibricu-i plin de zeamă
cafeaua la rostire pe amândoi ne cheamă