în letargia nașterii de păcat culeg Mere mici de pe
crengile deja rodite, restul e-n floare albinele
dau iama în polenuri vărsându-ne miere în poale,
în ploaie desenam soare pe tavanul odăii,
era un soare fără zaharuri și fără suflet,
pașii mei îmi umblau prin Umblet

ticăia ceasornicul secunda
pământul de pe versanții literei se înzestraseră
cu unda,
liminile se înseraseră
vărsam miere în mațe de pe buzele tale
și era îmbulzeală în petale