bătrân e Cerul rapsodiei noastre
iubit iar tu, la rândul tău, iubită
căci Timpul bate grabnic din copită,
tăcerile de taină ni-s sihastre.
și-n vise noaptea-mi ești doar tu, ispită
și vie și rătăcitoare-n astre
mă urci în șaua zărilor albastre
și toată-amărăciunea mea-i topită.
și vine Dimineața-n zare, vine
iubirile sunt strânse pe făraș
și date demâncare la ovine.
iar Mielul intră falnic în oraș
și poposește și-n sălaș la tine
cu verbul Lui cel tandru, uriaș.