mă simt ca strâns în dinți umpluți de carii
și snoava din poveste-i fără urmă,
am mers prea mult pe căile de turmă
ducând prostia-n spate ca acarii.
sperarea mea-n renaștere se curmă,
mașina vremii-i pusă pe avarii
se vând minciuni plăcute-n aprozarii,
tumultul liniștea-n vileag mi-o scurmă.
să fie pace-i dragostea supremă
ce omu-n viață poate întâlni,
dar nu mă bălăcesc în astă temă.
și zbor de înger poate-a te răni
deși, iubito, ești o anatemă
doar Mărul e-n fiire-a te hrăni...