cearcănele casei îmi acoperă
jumătate din zi,
jumătate din piele
degeaba îmi trag pleoapele și pătura
întunericul are mâni de olar și
instincte de fiară
un vertij galben doboară la pământ cerul
pe orizontală,
puzzle-ul
brațelor și gesturilor dislocate,
diagnostice false și iluzii grotești
niciun cuvânt,
niciun referent,
nicun concept...
iremediabilul,
boala,
non-timpul...
nu avem firul
în labirint unica lege e rătăcirea
din șotron mimicile ies ca pentru eșafod
capcană a diavolului,
secunda următoare aduce
otrava șarpelui învelită în cocktail pastelat
de aici iubirea se propagă în cuburi megalitice de gheață
nu avem alternativă:
adormim