mâna aruncă spre casa cu stafii
cocktailuri molotov
umilă
pasărea îți împrumută vocea
tu dai de băut ultimul poem în care-ai suferit
și pe sub piele
dulăii rup zgarda

iubești

inima crește până-n marginea cerului
universu-ntreg e rudă de sânge
cuvintele-adorm pe coală
nelegănate
visează
poeți care nu se-njură-ntre ei

iubești

nările locomotivei tale scot aburi
și mortul frumos dintre șine
ți-e sufletul
dar încă nu știi