mai las-o în țigara mea de viață,
apari din vid spre-a dispărea în viduri
te naști, se nasc a morții tale ziduri,
Crepusculul răsare-n Dimineață!...
te tot înțeapă Viața cu aciduri
de ți se face-n inima ta greață
privești oglinda, ochii tăi au ceață
și fruntea ta a-ncărunțit sub riduri.
de lumea asta viul tău te leagă
că mort, de-afurisenie nu știi
în urma ta ce o să se aleagă.
și în zadar tot mâzgălești hârtii
o rimă-amarul tău să îl mai dreagă,
în scoarță pe baudelaire de îl citii.