parodie după

Zbor deasupra așteptării

de Vasile Muste

în fiecari zi vecinii pălăvrăgesc despre corupți
casa scărilor se umple de flegme și coji de semințe
pensionarii stau veseli la coadă la ajutoare
regretând viitorul luminos în multe privințe

mulți stau acasă-n frig și-ntuneric ca pe vremuri
căci doar așa pot zâmbi când vine-o factură
la inaugurarea autostrăzilor suspendate
marii ctitori stau aliniați pe câte-o fisură

vântul schimbării răstoarnă jilțuri duhnind a stătut
farsorii-și trag cagulele până pe cefele groase
în iadul nostru colectiv erup artificii
dar din hidrant nu curg decât șpăgi unsuroase

poezia parodiată

Zbor deasupra așteptării

de Vasile Muste

seara în fața blocurilor țăranii vorbesc despre lupi
spinarea scărilor se face rece și întunecată
copiii călătoresc întunecați prin pădurile
pe care nu le vor vedea niciodată

astfel de acasă cândva dau nopții binețe
ea le răspunde cu un zâmbet cândva fermecător
pe străzi neștiute bisericile ies din oraș
cu cerșetorii lângă ușile lor

pământul miroase a glonte uitat într-o armă
arborii își trag cămașa de umbră peste tulpină
pe masă în cer se aprind lumânările
dar Dumnezeu nu vine și n-o să mai vină