pe locul de parcare al sufletului
imundă uneori dorințe deșarte,
în Rămânerea lazărului divin
e o scorbură de Mântuiri
rezemată pe foc de patimi anterioare

deja ni se deschideau tălpile
în pășire de A cunoaște
canicula de a ne renaște
sub piept de ispășire cristică,
citind psalmi în Ceruri