în urmă îmi e plin de represalii
ce gândul meu în viduri de răstoarnă
lumină rară iese prin lucarnă
și sorb un vin bisericii vitralii.
un strop de rouă-n floare se încarnă
și verbul meu de tine e-n travalii
în delte se adună toți avalii,
atomic vine-n sânul nost o iarnă.
ci merg în definiții de-a obscurea
neluminat de ștanțele divine
ci simt deasupra capului securea.
un adevăr minciună grea devine
și rătăcesc prin codrul lin aiurea
iar nemurirea vine, vine, vine