Nu mă mai întâmpini, porțile-s închise
tot ce s-a consumat a intrat în amintire,
viața e făcută din fragmente fericite și amare,
sarea pământului ne schimbă în ceea ce devenim.

Am urmat spirala în care fac anii cenușă.

Mă-nfășoară timpul c-o mantie pentru fiecare anotimp,
tăcerea stăpânește prin simțuri,
nu mai sunt cel care prinde clipele și le flutură
noaptea în balansul cărnii fragede.

Ne hrănim cu micile bucurii
cu sufletul înserat pe potecile iernii,
simt clinchetul în ceasul obosit al inimii
cum se lovește cu sunete ritmate de trup
și tu visezi șiraguri de perle.

În inima mea, inima ta are alte porți
rămase cu aripile deschise.