am plecat să te iubesc departe
tu ai zâmbit
eu am crezut că
florile din luna mai sunt aceleași
am mângâiat pe creștet noaptea
și de atunci în fiecare vis
apare un alt drum
mult prea înalt să-l putem termina
sau mult prea curând să-l putem începe
am plecat să te iubesc departe
dar departele s-a întristat
norii au ținut festin la ușa noastră
până și fricile s-au ghemuit în suflet
iar tu ai zâmbit
și eu am crezut că
oftatul e o respirare
în dorul de mamă
de prieteni
de frați
să mergem spre departele tău
ajungerea mă contopește cu tine
și poate că nu mai avem timp să ne frângem
sau poate că nu mai avem timp să nu fim
când tu vei zâmbi
eu te voi crede.