sunt un bărbat deosebit de fiecare dată când toți cei patru pereți ai seriozității mele
se apropie tiptil să mă acopere cu sprâncenele lor stufoase
inoculându-mi oarecum
sentimentul claustrofobic de siguranță al celui mai bun prieten
al lui Pavlov
însă până aici ajunge șuvoiul relativității
dincolo de mai mult
bezna nu are butoane de off
chiar dacă o poți umbla cu ochii legați fedeleș
nu se oprește atunci când îi cer eu
dintr-un singur gest al capului
să se facă lumină pentru toți ceilalți dezbrăcați din cămașa de forță
prin urmare trag cu arcul și câștig de partea mea pereții
hrănesc cu noapte și zi din amintirea mea câinele
iar când știu că am devenit un alt relativ
mă opresc din dimineață
îmi reazem coatele de impertinența întunericului care mă înconjoară
și adorm