mă simt lăcrimat de ceva picant
ca o babă atașată
desenând colaje
nepoților în bagaje
cu un subconștient ca o doagă
ce fuge de mine
lăsând în urmă funde de praf
chiar umila de mama ocupându-se de jaf
dar cel mai mult plâng în fața naturii
care produce frișcă mituind văcuța
odorul meu ce trebuie hrănit
cu trifoi cu multe foi
de e uscat sau e noroi
gata mă duc la ciocoi
au și la magazin