Atât de roz de verde,
În negrul care se tot vede;
Încât indienii cântă-n vede,
Despre cum nimeni nu mă crede...

Atât de firav de tare,
Precum un ghiocel spre soare;
Încât inima cântă și-n ninsoare
O melodie cu tonuri ușoare...

Atât de neînțeleasă,
Încât, târziu voi fi culeasă
În razele sferei mireasă,
De lumină vie - aleasă.

Atât de mic să fie universul,
Încât să pătrundă în versul
De neconceput și-n clasicul
Dulce roz ca Fantasticul...

Atât de mic să poți fii mare,
Culorilor să nu le dai hotare;
Miresme tropicale și amnare -
Naufragiaților din zare...