agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-05-14 | |
O zi frumoasă de mai
Departe, lângă un munte,pe-un plai Răsări voios un fir de iarbă Gingaș, ca o adorabilă nalbă. Verde ca o lăcustă Simțea soarele ca o lustră Și-o adiere parfumată Cu o tentă răcoroasă. Observând cerul albastru Vede un cocor măiastru Ce se apropie cu viteză Si îl smulge într-o grabă. Foarte sus ajunge el Cu inima cât un puricel Distanța îl înmoaie Și răsuflarea i se taie. Amuzat,cocorul chicotește Văzându-l că abia mai trăiește Și milă i se face Și încearcă să-l împace: -Liniștit tu să stai În această zi de mai Că eu către o bucurie te duc Sub un mare nuc. Coborând pe pământ, Firișorul cade frânt Ridicat de-o panseluță Este pus la o măsuță. De el se apropie o frunză Cu o picătură măruntă Ce-l stropește pe năsuc, Iar el devine un bursuc. -Vai de mine și de mine, Ce se întâmplă acum cu mine? Eu de soare mă bucuram Și deodată-n zbor mă aflam. Vâj,vâj,vâj în sus și-n jos M-a purtat acel osos Și stropit în față Cu nu știu ce substanță. Firicelul supărat În dată s-a ridicat. Frunza începu să grăiască Și să-l liniștească. -E doar apă,rădăcină! Stai jos la măsuță Că-ntre prieteni te afli Și nu te mai supăra ca napi. Bosumflat se așeză Și culoarea și-o schimbă, Obrăjorii îi ardeau Și toți îl priveau. -Tu ești regele verde, Spune panseluța roșie. Ai fost ales de zâne Să ne conduci vitejește. Firișorul buimăcit Se pune pe-un lung bocit: -Eu un fir de iarbă sunt Și nu-s bun de împărat Mie îmi place să dansez Și toată ziua să fredonez, Să mențin pacea în lume Și să alung orice tăciune. Viața-i scurtă pentru mine Și vreau să o trăiesc în bine, De rău să fiu ocolit Pe acest tărâm trăit. -Verde ești, măi firișor I-a să-ți spun eu încetișor: Zâne mari din tărâm uitat Ca împărat te-au amintit Pe noi să ne conduci Și să ne ajuți să fim mai buni, Noi doar răul l-am întâlnit Și gândul curat ne-a părăsit. Tu în astă zi de mai Condu-ne pe un verde plai Și noi pe tine te-om urma Și tu pe noi te vei baza. Între timp sub nucul mare O droaie de cicoare Se așeză în jurul lui Schimbând culoarea pământului. Un mușețel supărat Că nu a fost anunțat Începe să strige-n gura mare Că regele e singura cale de scăpare. Șapte frunze de stejar Îi puse inima pe jar: Recunoscători iți vom fi Dacă mai buni ne faci sa fim. Cinci toporași călare Pe cinci fluturi în depărtare Săriră pe pământ zglobi Și-n gura mare unul rosti: -Vom cunoaște izbăvirea Și nu ne vom mai ascunde privirea. Ajungând în dreptul lui Toți erau sub dominația zâmbetului. Și uite așa sub nucul mare Se adună o întreagă constelație. Și uimit că lumea crede În a lui slabă putere Firicelul se întări Și în dată el grăi: Eu vă voi ajuta cu drag Și vom pleca de pe acest meleag, În căutarea fericirii vom fi Ca niște mici copii, Vom cânta si fredona Și pe zâne vom încânta. Verdele firicel înaintă Și-n urma lui voioasă Droaia începu să fredoneze Și tot pământul să-l coloreze.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate