vin unduindu-se
cu trupuri în flăcări ca un răsărit eșuat pe mare
vin cu trupuri saline mici
clepsidre de carne numărând dorințele tale
vin pe drumuri de flori cu sandalele-n mâini
și poale din borangic prinse pe șolduri
vin râzând nepăsătoare
cu ochi de topaz și perle adunate între sâni
și mâneci largi să șteargă cerul la gură

vin cu poeziile lor scrâșnesc din dinți
inspiră
praf se alege din dragoste din liniște fac ploi de vară
se joacă de-a singurătatea fac rând la moarte
iau iubirea pe sus

nu știu ele cum le privești
cum te hrănești cu distanțele
cum lupți cu fricile și deznădejdile
cum le scormonești cuvintele până ajungi la os
cât de împovărător e să dorești ceva ce nu poți să ai

ele aleargă zănatice în cele patru colțuri
scriu aerul cu buzele lor
cu șoldurile și cu sânii

cum ai vrea să treci și tu prin aerul acela

numai una stă pe prispă
mai departe de gândurile ei
să simtă din ce direcție bate vântul
cititului în cărți