lumind lumina-n danț de se strecoară
beau umbra ta în apriga mea sete
tu mai transpiri puroaie din versete
dar timpul tău pe unde-i, bunăoară...
ții tot trecutul tău în reci casete
de-n ele îngerimea nu coboară
tu faci spre dedesubturi multă scară
și nu mai porți prelinse-n vid regrete.
Duminica în care șezi acuma
e-n limbuția popilor pe nasuri
dar este a Credinței mele suma.
se-aud în Cer Cunoașterilor glasuri,
în Neștiute nu mă-ntrec de-i gluma
sub ale veșniciilor talazuri