umblam cu marea în tălpi
ca într-o carenă de corabie fără timonă
mi se fecunda apa până în glezne
evident,
eram namorat de bezne
vilegiatura îmi înclina dantura
până la aproape o sută optzeci de grade,
fir-ar ele în votca
cea de toate zilele mele

Hristos purta haina patimilor Sale,
buzunarele îmi curgeau din bani
ca ștreangul lui Iuda din arginți,
Infinitul se zgâia miop
la crima de a te fi iubit, femeie

vin din departe, iubește-mă mare
da' nu-mi da mătrăguna de a ierna în tine;
carena mi se despoaie,
pas cu pas
de pe frunte