nu
nu vreau să-mi trăiesc dragostea
discret, cum se face, cu emoția
ascunsă-n poșetă și sărutul în buzunar
vreau să mușc din tine și apoi să te-arăt dezvelit
în piața centrală, într-o zi de duminică,
cum un artist își expune clipa de ulei sau de piatră, sânge și salivă, sudoare
cum vocea se pierde-nlăutru și nu mai știi cine țipă, cine cântă, cine șoptește
pe buzele cui vraja a curs
vreau să ni se vadă, iubite, fiecare os strălucitor și fiecare urmă
care nu iartă, care doare, care intră
și stă

nu
nu vreau să-mi trăiesc dragostea
ca pe o moarte-anunțată în ziarul de mâine
vreau să țipi de viață și de mine și vreau să mori
atunci când ultima bucată din tine îmi va fi potolit foamea
atunci să te faci panteră, să înghiți soarele
și să alergi până la capătul nopții
când pieptul tău negru se va sparge de lumină

nu
nu vreau să-mi trăiesc dragostea
ascunsă după miliardele de ziduri ale oamenilor
ci vreau să m-ascund liberă în tine
în carnea ta, în sânge, în salivă și sudoare
în degetele tale care alunecă oarbe pe mine
vreau să mă porți în femur, fiecare deschidere să mă arunce
în goana zilei
vreau să-ți umplu șira spinării, să-ți intru sub coaste

ca apoi
pieptul tău să se spargă
de lumină